Navighează Prin...

Reglementarea insolventei la nivel international

insolventLegea model UNCITRAL privind insolventa transfrontaliera este in vigoare din anul 1997, mai exact, din luna mai a acestui an. Acte normative privind insolventa transfrontaliera care au avut legea model ca principal etalon de legiferare au fost edictate in: Africa de Sud (2000), Columbia (2006), Eritreea (1998), SUA (2005), Marea Britanie (2006), Insulele Virgine Britanice si Irlanda de Nord (2005), Japonia (2000), Mexic (2000), Muntenegru (2002), Noua Zeelanda (2006), Polonia (2003), Romania (2003) si Serbia (2004).

“Regulamentul privind procedurile de insolventa” din UE este fundamentat si de dispozitiile acestei legi. Legea model reprezinta un text legislativ care le este recomandat statelor sa il integreze in dreptul national. Legea model reprezinta un instrument adecvat de modernizare si armonizare a dreptului national si este de dorit si recomandat ca statele sa adapteze dispozitiile legii model la conditiile nationale. Cu toate ca legea model privind insolventa transfrontaliera reprezinta un model flexibil, statele sunt incurajate sa faca cat mai putine schimbari posibile atunci cand se incorporeaza o lege model in sistemul juridic national pentru a creste posibilitatea de atingere a unui grad satisfacator de unificare si pentru a furniza certitudine cu privire la amplitudinea unificarii.

Prin emiterea acestei legi se urmareste, in principal, sa se actioneze rapid pentru a se evita disiparea activelor debitorului. Inca din momentul emiterii sale, legea model a reprezentat un reper pentru evaluarea calitatii actelor normative interne din domeniul insolvabilitati transfrontaliere.

Legea model este divizata in mai multe capitole:

Primul Capitol se refera la aspectele generale relevante pentru aplicarea legii model,

Capitolul II reglementeaza modul in care reprezentantii straini si creditorii pot avea acces la instantele statelor in scopul de a deschide procedura de insolventa;

Capitolul III mentioneaza conditiile in care se poate recunoaste o procedura straina si masurile provizorii care se pot impune pana la recunoasterea acesteia;

Capitolul IV include dispozitiile relevante cu privire la cooperarea dintre instantele judecatoresti si reprezentantii din statul respectiv si instantele judecatoresti si reprezentantii legali din alt stat;

Capitolul V precizeaza prevederile normative care se vor aplica in situatia existentei unor proceduri de insolventa concurente.

Din Preambulul legii model reiese finalitatea urmarita de acesta. Scopul legii este de a furniza mecanisme pentru a se solutiona cauzele de insolventa transfrontaliera astfel incat sa se realizeze urmatoarele obiective:

cooperarea intre instantele judecatoresti si autoritatile statelor implicate in cauzele de insolventa transfrontaliera;

mai mare certitudine juridica pentru comert si investitii;

corecta si eficienta administrare a insolventei transfrontaliere care sa protejeze interesul persoanelor interesate;

protejarea si maximizarea valorii activelor debitorului;

facilitatea salvarii afacerilor cu probleme financiare, in vederea protejarii investitiilor si a pastrarii locurilor de munca.

Legea model nu se aplica in cazul procedurilor de insolventa care au ca obiect anumite entitati cum ar fi bancile, societatile de asigurare si alte institutii financiare, care sunt obiect al unui regim special de insolventa in acel stat si pe care acel stat doreste sa le excluda de la aplicare. Conceptele relevante pentru aplicarea legii model sunt configurate de catre art. 2 din legea model.

Legea model nu prevede norme conflictuale uniforme care sa inlocuiasca normele rationale de drept international privat. Dupa cum se arata in preambulul sau, obiectul Legii model este sa ofere mijloace eficace pentru tratarea cazurilor de insolvabilitate internationala in scopul promovarii obiectivelor sale.

Art. 10 din Legea model, constituie o clauza de salvare („clause de sauvegarde”) care urmareste sa confere reprezentantului strain certitudinea ca formularea unei astfel de cereri nu va insemna o imixtiune neavenita in procedura straina a instantei statului care a adoptat Legea model.

Accesul direct al reprezentantilor straini la instantele competente din statul care a adoptat Legea model faciliteaza celeritatea procedurii si cooperarea dintre entitatile si persoanele implicate in procedura, fara a se apela la mecanisme procedurale complicate, cum ar fi comisiile derogatorii, oficiile diplomatice sau consulare. Insa, prin participarea sa la procedura, reprezentantul strain nu dobandeste atributii sau competente similare cu cele pe care le exercita in statul strain sau pe care, in statul care a adoptat Legea model, le exercita persoanele insarcinate cu administrarea reorganizarii sau lichidarii afacerii sau averii debitorului. De aceea, eficienta prezentei sale ca participant la procedura deschisa in statul care a adoptat Legea model va fi determinata de modul in care legea locala reglementeaza drepturile participantilor la procedura.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.