Mirosul puternic si inconfundabil al pieii naturale razbate din atelierul lor. In interior, dezordinea organizata caracteristica mintilor creative te imbie sa visezi la multitudinea produselor ce au parasit acest loc pentru a fi purtate cu drag de detinatorii lor. Zaresc pe o masa de lucru o cizma ce imi starneste curiozitatea, iar Alis imi povesteste cu drag de o colaborare cu o trupa de reconstituiri istorice. Este mandra si incantata in acelasi timp ca poate lua parte la un astfel de proiect deoarece considera ca, traditie pentru a pastra vie datina reprezinta esenta atelierului ei.
Pasiunea Veronicai pentru lucrul cu pielea naturala a inceput cu mult inainte de a ma naste eu. Desi la inceput nu a fost decat o incadrare in campul muncii („cum era pe vremea lui Ceausescu” ne spune ea) satisfactia si mandria oferita la final de produsul realizat de mainile ei au facut ca aceasta meserie sa devina o mare pasiune a ei. A transmis aceasta pasiune si fiicei sale, Alis. In discutiile purtate cu ea, puteam vedea de fiecare data cum i se luminau ochii cand vorbea de planurile sale viitoare, idei noi, frumoase si multe. A invatat aceasta arta in Italia, iar ca si experienta a lucrat pentru nume ca Prada, Chanel, Guess, Hilfiger, Tosca Blu si acestea sunt doar cateva dintre ele. Insa a renuntat la acestea pentru a se reintoarce in Romania. Isi doreste sa faca genti si produse din piele care sa bucure si ofera clientilor sai posibilitatea de a-si crea singuri produsele. Are nevoie doar de un desen, o schita si magia incepe de acolo. Ne povesteste rusinata cum isi bombardeaza clientii cu intrebari, dar face asta doar pentru a fi sigura ca totul este perfect iar rezultatul va fi exact dupa cerinte. „Clientul detine controlul” ne spune ea „noi venim cu sfaturi si informatii”. Ne mai povesteste despre un vis ascuns de-al ei si anume acela de a transmite acest mestesug si altora, sa instruiasca oameni cu pasiune in arta lucrului cu pielea naturala, insa vor mai dura cativa ani pana acest vis va putea fi transformat in realitate.
Parasesc atelierul cu parere de rau si trebuie sa marturisesc ca mi-as fi dorit sa mai raman. Iubesc locurile ce gadila creativitatea si te fac sa visezi cu ochii deschisi la genti realizate chiar de tine (geanta- marea mea iubire). Nu pot spune decat ca astept cu nerabdare momentul cand isi vor deschide portile pentru a instruii pasionati in devenire (ca si mine) ai acestui mestesug.
Comentarii Recente